Minus trei ce viziune

Viziunea este atât plus, cât și minus, Viziune minus câți la câți

Din păcate, ca aproape întotdeauna când revendicăm altceva, conţinutul acestuia rămâne vag şi nedeterminat, punând aura speranţelor şi a dorinţelor noastre. Acestea din urmă au dominat, în diverse combinaţii bazate cel mai adesea pe opoziţie, dar şi cu episoade de alianţă politica ultimelor trei decenii.

diferență între viziune unică și progresivă

Rotiţi în diverse funcţii — ţinând cont de apropierea de centrul puterii, interferând oficial şi, mai ales, neoficial în tot soiul de situaţii, oamenii aceştia dau impresia că sunt — cu toţii, fără nici o deosebire de partid — reprezentanţii lor înşişi, a propriei viziunea este atât plus familii şi a castei pe care o întruchipează în contexte oficiale şi mondene. Acesta e fondul pe care apariţia noilor partide a stârnit o undă de entuziasm. Unii şi-au însuşit — mai mult sau mai puţin entuziast — această logică şi au făcut carieră în marile partide.

Capabili să creeze o piaţă de care — în ciuda invocării ei — înalta politică şi administraţie sunt încă foarte temătoare şi capabile să propage teamă şi să se mişte cu uşurinţă pe ea, oamenii aceştia — relativ tineri — s-au văzut lipsiţi de orice voce în societate.

Opinia lor nu conta decât în mediul închis al domeniului ori al afacerii proprii. Social vorbind, rezonanţa ei era minimă şi acest lucru era uşor perceptibil mai ales în momentele mult prea numeroase la noi de modificare a legislaţiei domeniale ori a reglementărilor fiscale.

Viziune minus câți la câți

Numai că s-a întâmplat ceva: şcoliţi în Occident şi având experienţa lumii de acolo, mulţi dintre tinerii activi ai anilor au înţeles că societatea se structurează nu doar vertical cum vor marile partideci şi rizomial. Astfel că au început să se organizeze, în funcţie de afinităţi, în diverse cât și minus, ONG-uri, grupuri informale care — într-o situaţie sau alta — au reuşit şi să răspundă mult mai eficient decât statul unor probleme punctuale.

Un individ, oricare ar fi el, poate fi discreditat uşor. În beneficiul lor au fost şi noile medii, în particular cele ale reţelelor sociale, care au permis crearea de forumuri de discuţii care, pe de o parte, au cât și minus într-o sferă mult mai largă problemele dezbătute, pe de alta, au făcut cu putinţă contacte neutre dincolo de raza de acţiune al fiecărui grup. Efectul cumulativ al tuturor acestora a fost convertirea progresivă a calităţii în cantitate: trecută bariera unui anumit număr de susţinători activi, s-a pus — firesc — problema ieşirii din interregnul asociaţiilor civice şi a intrării efective în viaţa politică.

Problemele concrete nu se rezolvă — într-o viziune pentru 10 lecții modernă — decât în cadre comune şi cine nu are capacitatea de a participa la constituirea acestor cadre la nivelul definirii conceptuale, cât și minus formulării legale şi al articulării administrativeva fi mereu la discreţia teoreticienilor, parlamentarilor şi funcţionarilor puterii.

Mai înainte de toate, poate părea puţin arbitrar să considerăm că doar aceste trei formaţiuni sunt partide noi. Ceea ce le caracteriza era, în primul rând, faptul că toate vitamine pentru numele viziunii funcţia unor vehicule politice ale unor personaje care se credeau deopotrivă carismatice şi investite cu un rol istoric.

Mai mult sau mai puţin, aceste partide se reduceau la şeful lor nominal sau acceptat de toţi ca atarece beneficia de expunere mediatică şi de primordialitate pe toate listele de candidaturi.

În fapt — oricât de trist ar suna — ele nu sunt cu nimic deosebite de Cât și minus sau de diversele partide create de Teodor Meleşcanu.

Iohannis confundă plus cu minus și aude economia duduind numai la cheltuieli

Singura diferenţă viziunea este atât plus fac naivii seduşi de retorica şefului carismatic. Există — în fiecare din cele trei partide — o susţinută efervescenţă internă datorată faptului că Nicuşor Dan cât a fost în fruntea USR-ului nu părea a fi în stare să cristalizeze cloud-ul din care s-a născut partidul, Dacian Cioloş la PLUS e mult prea prins de afacerile de la Bruxelles pentru a mai acorda atenţie vieţii zilnice a propriei organizaţii, iar DEMOS-ul pare a avea şi o uşoară componentă anarhică.

Anul trecut, la europarlamentare, oamenii au votat USR şi PLUS nu pentru ceea ce reprezentau căci, onest vorbind, reprezentau foarte puţincât pentru speranţa şi promisiunea pe care o întruchipau.

Pot să te sun?

Problema ambelor formaţiuni era aceea de a articula această speranţă şi promisiune în politici clare — care, graţie unei prezenţe publice vizibile — să fie traduse în măsuri eficiente la scară socială. Pentru aceasta, cele două încă platforme trebuiau viziunea este atât plus devină cu adevărat partide politice şi, ideal, un singur partid politic. Un partid adevărat este o armată în ordine de luptă. De-acolo, opiniile încetează şi toată lumea face ceea ce s-a hotărât.

Bănuiesc pe baza câtorva demisii ale unor oameni de reală calitate că lucrurile vor fi fost similare, într-un moment sau altul, şi în PLUS.

Din cauza căreia viziunea poate cădea cu minus

Nu ştiu cum stau lucrurile la DEMOS, însă după tăcerea ultimelor luni, mi se pare că cât și minus acolo lucrurile s-au oprit, blocate cât și minus ideea transformării ideologiei anti-sistem în structura — inevitabil rigidă — a unui partid. Partea cea mai tristă a acestor lucruri e o bizară aplicaţie a principiului arhimedic: tentativa de organizare ce vine de sus în jos crează o reacţie proporţională de jos în sus.

Într-un anume fel, dificultatea cea mai mare e, acum, pe umerii USR-ului viziunea este atât plus, în particular ai lui Dan Barna.

PLUS-ul pare a-şi fi pierdut, literalmente, capul după ce figurile sale cele mai reprezentative — exceptându-l pe Vlad Voiculescu — s-au estompat în ceţurile Bruxelles-ului. Această apatie — compensată probabil de febrilitatea de campanie — va costa la următoarea scadenţă electorală. DEMOS-ul, cum spuneam, nu pare a fi în măsură să lupte cu proprii lui demoni anarhici. În ciuda neajunsurilor — nu puţine — pe care le crează la vârf, rezistenţa bazei la structurarea verticală de sus în jos e mai curând bună.

Recunoaște cataracta Vineri şi sâmbătă, mercurul termometrelor va scădea până la minus 20 de grade Celsius. Nouă persoane au murit în sud-estul Bulgariei, luni. Numerice: se modifică numărul total de cromozomi, apărând cromozomi întregi în plus sau în minus. De obicei aceste modificări prezintă consecinţe fenotipice.

Căci, avem sub ochi — la PNL — efectul pervers al acestei formule. Indiferent de ce gândeşte şi de ce intenţii are Ludovic Orban, asemenea decizii sunt — implicit — declaraţii de dezavuare a organizaţiilor locale ale PNL. În măsura în care militanţii partidului văd că funcţia cea mai reprezentivă la nivel local nu e una realmente electivă, care să instituţionalizeze proiectele şi realizările lor atenţie: dacă sunt!

Adică îşi pierde contactul viziune droguri moderne oamenii. Încă ceva: poate cu Nicuşor Dan lucrurile sunt mai negociabile, însă în mod cert Mihai Chirică îşi va păstra o bună parte din oamenii lui fireşte, acceptând — în schimbul susţinerii — şi nişte penelişti în aparatul primărieinumai că va fi cam ca la Cluj.

Aici, Emil Boc a înţeles perfect că alegerile nu pot fi câştigate fără vectorul unui mare partid. Probabil că, de atâţia ani, mecanismul instituţional al Primăriei din Cluj e format şi formatat de oamenii dânsului de aşa manieră încât participarea PNL-ului local e mai curând decorativă asta nu înseamnă că şefii clujeni ai formaţiunii lui Ludovic Orban nu se îmbogăţesc pe seama viziunea este atât plus sau cât și minus contractelor cu statul.

Doar că tocmai acest lucru îi poate fi de folos — la o adică — lui Emil Boc, dacă într-o zi va decide să candieze de unul singur sau să schimbe barca politică. Astfel că, la localele ce se apropie, PNL-ul poate sfârşi în tragi-comica viziunea este atât plus în care va câştiga primăriile celor mai importante trei oraşe ale ţării, însă — practic — nu va avea puterea în niciunul dintre ele în cel mai bun caz, va miza pe alianţe în Consiliile locale.

ce este viziunea conturului picături de ochi corect

Cum se spunea pe vremuri: va domni, dar nu va guverna. Or, dacă nu vor guverna efectiv, s-ar putea ca acest acces — limitat, dar foarte vizibil — să-i transforme doar în ţapii ispăşitori ai următoarelor alegeri.

1 Reply to “Minus trei ce viziune”

Teama conducerii de concurenţă în eşalonul doi a creat un vid de oameni în măsură a prelua frâiele campaniei şi — eventual — a marilor oraşe. Astfel că această formulă, a susţinerii unor candidaţi din afară se poate dovedi cea cât și minus valabilă, nu atât în perspectiva localelor căci s-ar putea ca, după acestea PNL-ul să se lovească de problemele evocate mai suscât — prin reuşita la acest scrutin — în crearea valului de încredere care să permită câştigarea alegerilor generale din toamnă.

Iar dacă are Guvernul şi Ajută afinele să îmbunătățească vederea, poate miza pe loialitatea primarilor chiar dacă vin din alte formaţiuni politice. Problemele lumii româneşti sunt mult mai bine sesizate jos, la baza partidului; răspunsurile pot fi formulate mult mai adecvat la mijloc, acolo unde sunt experţii domeniali şi unde e spaţiul de dezbatere.

La vârf e vorba doar de popularizarea şi de articularea instituţională a acestor lucruri. În acest fel, şi militanţii de rând — cei pe care se sprijină partidul între alegeri, şi competenţele tehnice, şi liderii dintre care şeful e primus inter pares, învestit cu autoritatea de viziunea este atât plus tranşa dezbaterile interne au atribuţii clare şi un rol activ în economia partidului.

E de la sine înţeles că funcţionarea acestui lanţ pe verticală înseamnă şi promovarea oamenilor. Pe de altă parte, trebuie să fie la fel de de la sine înţeles şi faptul că logicile ONG-iste şi corporatiste cu care s-a început proiectul partidului au nişte limite de care trebuie ţinut cont.

Într-un cerc de prieteni, lucrurile acestea pot constitui obiectul glumelor, al supărărilor, al polemicilor mai mult sau mai puţin cordialedar — ca regulă generală — idiosincraziile mele sunt limitate şi relativizate de cele ale celorlalţi.

Atunci când ele se însumează sau se înmulţesc şi devin combustibilul unei formaţiuni politice, solicită o altă atitudine decât aceea din micul nostru cerc de prieteni. De aceea e necesară organizarea cvasi-militară a partidelor politice: pentru a face front comun altor partide organizate similar.

Fireşte că prima datorie a unui partid e aceea de a convinge publicul căruia îi solicită votul, numai că — pentru aceasta — sunt necesare două lucruri: mai întâi trebuie ca oamenii care-l alcătuiesc să fie ei înşişi convinşi de justeţea cauzei pe care o expun şi de posibilitatea realizării proiectului pe care-l propun şi, în al doilea rând, trebuie să aibă capacitatea de a realiza efectiv ceea ce prezintă în faţa electoratului ca soluţii.

Or, acestea toate presupun determinarea deciziei asumate, nu lipsa de sfârşit a unei dezbateri în care zăngăne orgolii cât și minus scârţâie scrupule.

Dacă viziunea cât este minus

Asta înseamnă, simplu, că nu totul se discută la nesfârşit, nu totul se votează şi se revotează şi nu fiecare apare — cu nume şi prenume — în realizarea comună. Realizarea — dacă e să fie — îi depăşeşte pe toţi; e mai mult decât suma a ceea ce a pus fiecare în proiectul comun. Viziunea este atât plus ceva: politica trebuie să fie pragmatică, dar fără a eşua în cinism.

E clar că nu toţi membrii şi cu atât mai puţin simpatizanţii unui partid vor fi aleşi în funcţii publice.

viziunea este atât plus, cât și minus 2 75 este o vedere slabă

Dar e necesar ca cei care nu au această şansă să ştie că participă la viaţa partidului şi — implicit — la viaţa socială. Ei cunosc cel mai bine problemele de zi cu zi ale lumii, pentru că ei sunt cei care le trăiesc zilnic. A-i asculta — şi, mai ales, a-i încuraja să le numească — e un exerciţiu de educaţie civică pe care ar trebui să şi-l propună orice partid.

Datorită faptului că, pe de o parte sunt evidenţiate lucrurile ce trebuie remediate, pe de alta formularea acestora cu inevitabile sincope e o cale — poate cea mai bună — de detensionare şi de raţionalizare a frustrărilor sociale.

viziunea este atât plus, cât și minus când obosesc vederea se deteriorează

A-i asculta pe oameni revine la a le da sentimentul că cuvântul lor contează. Cei aleşi în funcţii publice ştiu foarte bine un lucru: câştigarea alegerilor e imperios necesară pentru că — ne place sau nu — învestirea în funcţii şi beneficiile pe care acestea le aduc deopotrivă material, cât şi în vederea centrului ochiului de prestigiu stabilizează şi dau coeziune unui partid.

Billie Eilish - my future (Karaoke Instrumental)

O formaţiune politică ce rămâne la nesfârşit în opoziţie devine, treptat, un simplu club de discuţii şi, progresiv, se destructurează. Iarăşi, ne place sau nu, în centrul vieţii politice e puterea. Numai că puterea nu e un idol, capricios şi crud, ci chiar ceea ce spune cuvântul: capacitatea de a face, de a articula în concret cât și minus din vremea opoziţiei.

Asta presupune două lucruri: că în opoziţie se formează proiecte — şi oameni în măsură a le susţine — şi că exerciţiul puterii limitat în timp e o probă a responsabilităţii. Cel care a deţinut puterea e întrebat — şi de contemporani şi de istorie — ce a făcut, nu de ce nu a făcut ce nu a făcut.

Faptul de a discuta problemele, de a gândi un proiect şi de a-l realiza în concret presupun tipuri de acţiuni diferite, viziunea este atât plus diferite, instrumentare diferite şi, da, oameni diferiţi. În egală măsură, realizarea unui proiect poate presupune modificarea lui, adecvarea la un concret ce-şi are propria-i dinamică, mici improvizaţii cu condiţia de-a nu periclita întregulalianţe circumstanţiale şi, câteodată, regândirea obiectivelor în funcţie de un întreg mai vast.

E incontestabil faptul că, în utimele trei decenii, România şi-a reluat calea modernizării.

Viziunea mea pentru Timișoara

Atâta doar că, în lumea atât de agitată în care trăim, nu modernizarea e aspectul definitoriu aceasta fiind, graţie tehnologiilor globale, aproape o fatalitateci ritmul ei. Problema României de azi e aceea că e departe de a atinge ritmul susţinut al dinamicii europene. În epoca de optimism dinaintea crizei, la fel ca şi în cea de perplexitate de după, acest lucru a putut fi trecut cu vederea. Dar s-ar putea ca, din perspectiva provocărilor viitorului, încetinirea ritmului modernizării viziunea este atât plus devină — aşa cum l-au perceput toţi cei plecaţi din ţară — adevărata graniţă dintre noi şi Europa.

Şi s-ar putea — ferească-ne Dumnezeu! În ziua — pe care nu vrem s-o vedem venind — în care Europa îşi va retrage garanţiile, problemele noastre le vor tranşa alţii.

De aceea, acum mai mult ca niciodată, viaţa de partid din România ar trebui să capete conştiinţa unei finalităţi clare şi cu termene precise: deciziile cu privire la ritmul dezvoltării în timpul ce vine. Puterea care nu e în stare a aduna oamenii în numele acestui proiect, a-l defini clar şi a-l susţine în paşi concreţi va fi, pentru noi toţi, ca o boală autoimună.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors. Urmareste-ne si pe Viziunea este atât plus si Instagram.