Навигация по записям

Ipoteza viziunii

Mitroi Danut la data de Dum Oct 16, pm Prof. Claudiu Draghici masterand in Istoria Bisericii. Atitudinea potrivnică faţă de adevărul învierii lui Hristos a făcut să apară încă de timpuriu eresurile iudeo-gnostice, urmate de ipoteza viziunii gnostico-maniheice şi multiplele lor forme de manifestare peste veacuri cabalişti, catari, albignezi etc. Toate acestea sunt de fapt manifestări ostile Învierii, deoarece unii nu-L acceptă pe Hristos ca Dumnezeu Ipoteza viziunii, ca Unul din Peasfânta Treime, care S-a făcut om, pentru mântuirea noastră.

Adaugă comentariu nou

Ipoteza aceasta ipoteza viziunii fost susţinută şi de filosofii păgâni, adversari ai creştinismului, Celsus, Porfiriu şi împăratul Iulian Apostatul, iar într-o formă mai nouă ea a fost reluată de unii critici raţionalişti. Prins şi condamnat la moarte, de care ipoteza viziunii putut scăpa, El s-ar fi înţeles dinainte cu ucenicii ca să-L fure şi să-L declare înviat din morţi.

Neputând susţine ipoteza că Apostolii au furat trupul lui Iisus, unii critici presupun că nu aceştia, ci înşişi arhiereii şi fariseii iudei au ascuns trupul Celui răstignit. Reveille spune că trupul lui Iisus a fost mutat într-un loc cu totul necunoscut prietenilor Lui cel mai bun pentru a restabili vederea pentru a nu fi adorat şi transformat în loc de pelerinaj pentru admiratori.

O părere plină de imaginaţie ipoteza viziunii şi evreul Notovici care susţine că înşelăciunea au făcut-o soldaţii romani din ordinul autorităţii romane, temându-se de vreo răscoală a poporului.

Cu privire la relatarea evanghelică despre mormântul gol în dimineaţa celei de-a treia zi de la Răstignire, criticii raţionalişti au luat două poziţii diferite: Unii, printre care şi M. Loisy, au negat realitatea faptului şi nu au văzut în ea decât o legendă inventată mai apoi pentru a o transforma în simplu obiect al credinţei.

Alţii, dându-şi seama că nu pot tăgădui întru totul relatărilor evangelice adevărul istoric, au explicat dispariţia trupului lui Iisus prin alte cauze decât învierea Sa. Loisy pune relatările evanghelice pe seama legendei şi crede că, departe de a fi primit o înmormântare onorabilă în mormântul lui Iosif din Arimateea, trupul lui Iisus a avut soarta rezervată cadavrelor tuturor celor supuşi supliciului şi a fost aruncat de soldaţi într-o oarecare groapă comună, de unde nimeni, niciodată, nu l-a putut descoperi.

Trebuie notat însă, că Loisy este singurul care avea această părere radicală şi că Strauss, după ce ar fi spus că înmormântarea lui Iisus nu ridică o obiecţie istorică, are totuşi îndoieli asupra faptului că ea ar fi avut loc în mormântul lui Iosif din Arimateea, dar presupune doar ca o simplă posibilitate că trupul lui Iisus ar vedere îmbunătățită la 50 de ani fost aruncat într-un oarecare loc impur.

viziune cu laser fără intervenție chirurgicală master of vision komarova 11

Criticii cei mai radicali care neagă adevărul descoperirii mormântului gol, nu resping totuşi realitatea înmormântării lui Iisus, iar procedeul folosit de criticii francezi de a respinge naraţiunile evanghelice ale înmormântării lui Iisus este nejustificat. IIscot la iveală falsitatea acestor afirmaţii.

De data aceasta nu mai erau acuzaţi ucenicii, ci grădinarul acelui loc care, dându-şi seama că trupul ipoteza viziunii Iisus va deveni obiect de venerare, l-ar fi ascuns de teama ca pioşii visători care aveau să vină la mormânt să nu-i vatăme florile. Tertulian sec. Când prima predică a Apostolilor continua mesajul Învierii, putem fi siguri că autorităţile nu ar fi precupeţit nici un efort în încercarea de a găsi trupul lui Iisus.

Dar dacă mormântul ipoteza viziunii fost găsit gol, se pare că nu există decât trei posibilităţi: prietenii lui Iisus au furat trupul; duşmanii Lui au luat trupul, sau Iisus a înviat. Prima ipoteză este extrem de greu de susţinut, iar criticii moderni nu prea mai vorbesc de ea, lovindu-se de argumente logice de nezdruncinat. Realitatea este că străjerii plătiţi să păzească mormântul nu L-au văzut pe Hristos înviind.

Când s-au deşteptat şi au văzut mormântul gol, ei nu s-au putut gândi la înviere, ci au alergat la mai marii iudeilor, mărturisindu-şi perplexitatea. Firea lor pragmatică de soldaţi romani şi ipoteza viziunii href="http://cubicsuite.ro/habitat-despre-viziune-450453.php">habitat despre viziune specifică de tip materialist-practic îi vor fi ajutat să treacă cu uşurinţă peste evenimentul cutremurător la care au fost martori, astfel încât fără a se mai problematiza şi a da curs gândirii până la capăt, s-au lăsat uşor momiţi de oferta banilor Matei XXVIII, Problema a rămas însă dificil de rezolvat pentru adversarii Mântuitorului.

Înaintea faptului evident că în prima zi a săptămânii, dimineaţa, mormântul a fost găsit gol, nu puteau exista decât două alternative: Ipoteza viziunii Hristos a ieşit din mormânt sau înviat, sau furat.

După documentele pe care le aveau la îndemănă şi după judecata logică, numai prima alternativă este valabilă, pentru următoarele considerente: Mai întâi, aşa cum reiese din relatările evanghelice, ucenicii lui Iisus, simpli pescari din Galileea, care şi-au părăsit Învăţătorul în timpul patimilor Sale şi s-au lepădat de El, ascunzându-se de frica iudeilor, nu ar fi îndrăznit să-şi încerce puterile cu vitejii soldaţi romani, sau să-şi închipuie că toţi aceştia puteau să adoarmă într-un somn atât de greu încât să nu audă zgomotul rostogolirii pietrei care pecetluia mormântul.

Şi dacă ipoteza viziunii ar fi făcut-o, de ce nu au luat trupul cu tot cu învelişurile de pânză, care, în mod sigur, necesitau răbdare şi timp pentru a fi dezvelite. Dar ce să facă ucenicii cu un cadavru?

Ipoteza viziunii cine să păcălească ei? Tăcerea iudeilor este la fel de semnificativă ca şi propovăduirea creştinilor.

Falsesel teorii ale invierii

Faptul că duşmanii lui Iisus ipoteza viziunii au putut arăta trupul Lui mort este o dovadă convingătoare că într-adevăr nu au putut să o facă. În zilele noastre, arheologia a scos la iveală mărturii importante cu privire la persoana Mântuitorului, prin săpăturile recente din Palestina şi Ierusalim. S-au cercetat şi s-au descifrat litere şi însemnări creştine, datând din aniigăsite pe lespezi cu semnul ipoteza viziunii, inscripţii în ebraică şi greacă cu referire la Hristos cel care a răscumpărat neamul omenesc prin jertfă şi prin înviere II Cor.

V, Ei nu au făcut-o şi, ca atare, ipoteza furtului nu poate fi valabilă. Întrucât este imposibil să se susţină că prietenii sau duşmanii lui Iisus au furat trupul şi întrucât mormântul a fost găsit gol, rămâne plauzibilă doar explicaţia învierii. Dar Învierea este confirmată, desigur, şi de arătările Mântuitorului înviat. Noul Testament menţionează zece arătări diferite ale lui Hristos înviat, în cele patruzeci ipoteza viziunii zile până la Înălţare în cele patru Evanghelii şi în I Cor.

XV, Aceste relatări nu sunt uşor de armonizat, deşi lucrul nu este imposibil, dar dificultăţile nu fac decât să arate că relatările sunt independente şi nu o repetare stereotipă a unei versiuni oficiale.

Sunteți pe pagina ipoteza viziunii 4 Căutați în document nvierea Domnului nostru Iisus Hristos este dovada cea mai puternica a dumnezeirii Lui, dar si fundamentul credintei noastre crestine piatra cea din capul unghiului. Apostolul Pavel spune: Si daca Hristos n-a nviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra I Cor. Iar Sf.

În ce priveşte faptele importante, relatările sunt în ipoteza viziunii acord. Uneori unul sau doi L-au văzut pe Domnul înviat, alteori ipoteza viziunii număr mai mare, cum a fost grupul celor unsprezece apostoli, iar o dată a fost văzut de vreo cinci sute de ucenici, bărbaţi şi femei. De cele mai multe ori Mântuitorul S-a arătat celor credincioşi, dar se pare că Iacov, la fel ca Toma, să nu fi crezut până când ipoteza viziunii S-a arătat Domnul.

El nu a fost un om credul, ci un tânăr educat, dar deosebit de ostil faţă de ceştini. El a devenit, însă, atât de convins de arătările lui Iisus înviat, încât şi-a petrecut tot restul vieţii lui ca martor şi mărturisitor al Evangheliei. Nu putem trece cu vederea nici transformarea ucenicilor în urma Învierii.

După răstignirea Învăţătorului ei s-au simţit înfrânţi şi descurajaţi, dar la scurtă vreme după aceea erau gata să meargă la închisoare şi chiar să moară pentru Iisus, Cel care li S-a arătat înviat. În oameni nu se produce o asemenea schimbare radicală şi nu îşi asumă asemenea riscuri decât dacă sunt foarte siguri de ei înşişi. Susţinătorii acestei păreri, printre care şi teologul protestant Gottlob Paul, spun că Iisus nu a murit pe cruce, ci doar a căzut într-un somn letargic din care, în răcoarea mormântului şi în mirosul aromatelor, s-ar fi trezit a treia zi.

Despre Învierea lui Hristos

Această ipoteză a fost însuşită şi susţinută de şcoala critică din Tübingen la începutul secolului XIX, iar reprezentanţii ei cei mai de seamă au fost: Ferdinand Christian Bauer, Bruno Baur şi mai ales David Friedrich Strauss.

Critici raţionalişti precum Hase, Schleirmacher şi alţii, au dat frâu liber imaginaţiei şi în această privinţă, presupunând că cineva din servitorii arhiereului, sau poate chiar Nicodim, au dat piatra la o parte, dintr-o fericită întâmplare, tocmai când Iisus îşi revenea din leşin. Învierea ar fi reprezentat astfel o simplă paradă: un Iisus anemiat, palid, cu trupul încă sângerând de cuiele răstignirii, care S-a arătat de câteva ori ucenicilor, ca apoi să dispară în Betania în chip misterios, murind ipoteza viziunii un anonim, de moarte firească.

Medicina a dovedit că cei răstigniţi pot sta mai multe ore pe cruce, fără să moară. Chiar Iosif Flaviu — contemporanul lui Iisus — aminteşte de asemenea cazuri în cărţile sale, deşi ,când vorbeşte despre Iisus, nu afirmă că s-a petrecut şi cu El aşa ceva.

Ipoteza Înselaciunii

Deşteptarea din răcoarea mormântului nu e altceva decât întoarcerea Lui la viaţă pentru scurtă vreme,ceea ce pentru deznădăjduiţii ucenici şi pentru lumea creştină a primelor veacuri a fost socotită înviere. Réville, analizând relatările evanghelice despre suferinţele Mântuitorului dintr-o perspectivă mai realistă, spune că această teorie a lui Paulus, care a fost la timpul său în vogă, nu este decât o ţesătură de neadevăruri materiale şi morale. Unii şi-au pus problema dacă starea lui Hristos, pe Care mulţi Îl crezuseră mort nu ar putea fi comparabilă cu somnolenţele acelor fachiri din India care sunt îngropaţi de vii şi care trăiesc astfel o viată latentă mai multe săptămâni sau luni.

Ei par morţi, dar se disting în mod absolut de cei morţi, prin aptitudinea de a trăi, pe care o ipoteza viziunii şi pe care şi-o manifestă din nou atunci când circumstanţele redevin favorabile. El arată că înhumarea fachirului este o experienţă pregătită timp îndelungat, dificil de executat, ea necesitând condiţii extrem de complexe, care existau, în nici un caz, la îndemâna lui Iisus.

Corpul fachirului nu prezintă nici o plagă şi este antrenat din vreme prin exerciţii speciale, pe când trupul Mântuitorului, dimpotrivă, era rănit şi istovit de chinurile răstignirii.

  • Broșură de miopie
  • Ipoteza Înselaciunii

Fachirul este absolut incapabil să treacă de la viaţa latentă la viaţa activă în mod voluntar şi prin propriile sale forţe. El nu-şi reia funcţiile de viaţă decât după îngrijiri alese şi prelungite fizioterapie pentru copii în oftalmologie timp de mai multe ore.

El este incapabil de a ieşi singur din mormânt; el are nevoie de a fi înconjurat de prieteni ipoteza viziunii de succesul experinţei sale.

Or, nimic asemănător din toate acestea cu moartea lui Hristos. Ei nu iau în consideraţie faptul că, dacă, prin absurd, Iisus ar fi supravieţuit răstignirii, El ar fi murit cu siguranţă prin asfixiere, căci după ungerea trupului cu miresme şi învelirea în giulgiu nu ar mai fi putut respira nici pe căile respiratorii şi nici prin porii pielii. Pierre Barbet, medic chirurg la Paris, a cărui notorietate şi competenţă este bine cunoscută. Studiul efectuat de el asupra pătimirii Domnului nostru Iisus Hristos dovedeşte fără putinţă de tăgadă realitatea morţii pe cruce a Mântuitorului.

În ipoteza viziunii privinţă iată ce spune însuşi D. Renan, D. Strauss, P. Sabatier şi alţii, nu este cu nimic mai întemeiată logic decât primele două.

toate deficiențele vizuale sunt asociate care este cea mai mare miopie

Aceştia încearcă să explice Învierea prin fenomene de psihologie morbidă ca sugestia, halucinaţia, extazul, etc. Ei susţin că în jurul Mântuitorului, în mulţimea ucenicilor devotaţi, erau şi câteva femei ipoteza viziunii, exaltate, credule, iubitoare şi extaziate care, zdruncinate de moartea lui Iisus, au căzut victimele iluziei că L-au ipoteza viziunii înviat.

Pradă halucinaţiilor, femeile influenţează pe Apostoli, iar aceştia îi sugestionează pe ucenicii lor şi aşa mai departe, născându-se astfel mitul învierii lui Hristos. Pentru Ernest Renan, iluzia despre învierea lui Iisus a fost creată de Maria Magdalena, o femeie cu nervii slabi, duioasă admiratoare a Profetului din Nazaret. Clipe sfinte, când pasiunea unei femei halucinate a dăruit lumii un Dumnezeu înviat!

El nu pune nici un preţ pe descoperirea mormântului gol şi nici pe arătările Mântuitorului după înviere.

cea mai joasă vedere

Acestea nu sunt însuşiri pe care le poate avea o persoană reală, ci sunt de aşa natură că numai o fantastică putere de reprezentare le poate asocia Ei au avut numai iluzia că-L ipoteza viziunii despre viziunea asupra drogurilor plus Iisus, căci, se ştie, martor ocular al Învierii n-a fost nimeni.

Pentru adepţii ipotezei vizionare, credinţa în înviere îşi are temelia într-o viziune care apare pe rând, a ucenicilor, a femeilor purtătoare de mir sau a lui Pavel.

Tabele de poli pentru determinarea acuității vizuale găsește-ți vederea

Înţelegând rolul capital pe care-l reprezintă arătările lui Iisus înviat, contestatarii Învierii încearcă să întârzie data primelor apariţii şi pretind că, la fel ca ipoteza viziunii următoarele, nu au avut loc la Ierusalim, chiar din ziua Paştelui. Apostolii s-ar fi dispersat ca nişte oi al căror păstor a fost omorât şi ar fi fugit în Galileea, descurajaţi. Dar amintirea lui Iisus i-a urmărit şi i-a însoţit în mijlocul preocupărilor lor zilnice. Le plăcea să-şi amintească cuvintele Sale, promisiunile Sale şi încercau să se convingă că ipoteza viziunii nu erau deşarte, că trebuiau să se realizeze, că Iisus era încă viu.

Petru îşi închipui că L-a văzut, ceilalţi că-L văzură de asemeni şi toţi se convinseseră, prin autosugestie, că El a înviat. Credinţa lor s-ar fi format, aşadar, în Galileea, iar când această credinţă s-a întărit, ei s-au întors în Ierusalim pentru a se consacra propovăduirii. La toate aceste păreri există un răspuns clar, întemeiat pe logica sănătoasă şi pe argumentele de necontestat ale Învierii.

Arhivă blog

Este suficient să deschidem un dicţionar de psihologie sau de psihiatrie ca să ne dăm seama că halucinaţia este un fenomen psiho-patologic, având un ipoteza viziunii caracter individual şi nu colectiv. Renan şi alţi critici ipoteza viziunii Evangheliilor au crezut-o pe Maria Magdalena o femeie cu nervii slabi, surescitaţi, predispusă spre halucinaţii. Evanghelia însă, ne-o arată cu totul altfel: Ea apare ca o femeie pioasă, preocupată să ungă trupul lui Iisus cel îngropat, după datină.

În noaptea învierii purta aromatele destinate morţilor şi pare extrem de îngrijorată de greutatea ipoteza viziunii de la intrarea mormântului, la fel ca şi celelalte purtătoare de mir care o însoţeau. În asemenea împrejurări nu se poate naşte o halucinaţie, mai ales că nu era singură.

Despre mine

Ajunsă înaintea celorlalte la mormânt, Maria Magdalena constată cu nedumerire că piatra era răsturnată şi mormântul era gol. Dacă întâlnirea ei cu Iisus ar fi fost o halucinaţie, nu L-ar mai fi socotit paznicul sau grădinarul mormintelor, ci credea încă de la început că este Iisus.

Lucrurile, însă, ipoteza viziunii petrec tocmai invers: era Iisus şi-L confunda cu grădinarul. Îl recunoaşte abia după ce Iisus îi vorbeşte şi de ipoteza viziunii încearcă să-I sărute picioarele, ca altădată în casa fariseului Simion.

Cât priveşte presupusa halucinaţie colectivă, cauzele deficienței vizuale delir comun care ar fi cuprins pe toţi ucenicii — ca şi pe cei cinci sute cărora li S-a arătat Mântuitorul — cele mai rudimentare cunoştinţe psihopatologice infirmă acest lucru.

E greu de admis că toţi aceştia au fost oameni cu nervii slabi sau predispuşi organic unor fenomene complexe de halucinţie totală şi colectivă. Apostolii nu erau cuprinşi de halucinaţie. Ei nu erau nişte creduli, ba chiar se arătau a fi spirite foarte critice. Ei cred prin probe; Îl văd mâncând împreună cu ei, iar după ce sunt încredinţaţi că într-adevăr, El este, Apostolii Îl vestesc lumii cu un curaj nemaiîntâlnit în istorie, dându-şi viaţa pentru El şi pentru adevăr. Contestatarii învierii lui Hristos nu ţin cont de faptul că toate aceste teorii ignoră mormântul gol, care rămâne o realitate neschimbătoare.

O dificultate majoră în calea tuturor acestor obiecţiuni ipoteza viziunii este şi faptul că toate izvoarele scrise afirmă cât se poate de clar că Iisus a murit, a fost îngropat şi apoi a înviat, arătându-Se multora, în repetate rânduri.

Mormântul gol de la Ierusalim şi arătările relatate de Sfinţii Evanghelişti sunt mărturii peste care nu se poate trece. Arătări fără mormânt gol însemnau halucinaţie şi minciună grosolană.

De aceea, ele nu pot fi acceptate decât împreună: jumătăţile de măsură tulbură şi tulburau, dar nu aduceau atâta linişte sufletească peste inima omenirii vreme de două milenii. Ei încearcă să susţină că relatarea evanghelică a Învierii este târzie, datând-o cel mai devreme către sfârşitul secolului întâi, ipoteza viziunii baza unei tradiţii deja constituite.

S-a zis că fabulaţia era pusă în joc încă de la început pentru a da consistenţă unor vagi apariţii sau pretinse viziuni. Dar ipoteza mitică comportă un singur avantaj iniţial: ea evită dificultăţile istorice ale criticii.

Ea propune nişte teme, tipuri şi imagini care sunt mai suple şi mai maleabile pentru inteligenţa noastră erudită şi comparativă, înclinată spre fabricarea unor ipoteze savante. Dar inconvenientul ei îl reprezintă tocmai această facilitate. Dar, ipoteza viziunii formulele moderne ale savanţilor, eu aş zice bucuros că « până la proba contrarie », totul s-a petrecut ca şi când primii creştini ar fi avut certitudinea unei învieri reale, adică a unei învieri care implica sub privirea lor şi după concepţia lor absenţa trupului lui Iisus din mormânt, absenţa stricăciunii şi a morţii.

Pentru mentalitatea iudaică din vremea lui Iisus, supravieţuirea unei fiinţe nu era la fel ca pentru greci eliberarea de corpul căzut, libertatea sufletului de acum singur; aceasta era subzistenţa sau reconstituirea fiinţei ipoteza viziunii complete, suflet-trup. Grecii puteau să admită că sufletul, singur nemuritor, exista încă. Iudeii, mai concreţi, nu concepea existenţa reală fără « învierea trupului ».