Cine are ce viziune în natură

Numărul următor Transformarea viziunii noastre asupra securităţii Lucrând împreună: Sunt necesare abordări integrate şi holistice pentru a face faţă globalizării insecurităţii şi vectorilor care generează revoluţii © ISAF Amiralul Giampaolo di Paola oferă o viziune italiană privind transformarea.

Deşi istoria evoluează fără întrerupere, uneori ritmul transformărilor evolutive este atât de înalt încât evoluţia devine revoluţie, un fenomen care schimbă situaţii bine-stabilite într-o manieră imprevizibilă, profundă şi ireversibilă. Pe parcursul secolelor, evoluţia şi revoluţia au caracterizat scenariile de securitate, concepţiile de securitate şi natura conflictelor.

În timpul erei moderne, exemplele de revoluţii care au avut caracter militar includ: înfiinţarea statelor naţiuni după Tratatul de la Westphalia; războaiele napoleoniene, atunci când confruntarea între armate s-a transformat într-o confruntare între naţiuni; aşa-numita industrializare a acţiunilor militare în timpul primului război mondial; introducerea armelor atomice la sfârşitul celui de al doilea război mondial, care a rezultat în paradoxul unui conflict făcut imposibil de consecinţele extreme ale propriilor sale efecte Distrugere Reciprocă Certă.

Revoluţiile în domeniul mediului de securitate au multe trăsături comune.

Ce este „natura sexuală feminină”? Şi despre viziunea bărbatului asupra femeii!

În primul rând, ele sunt caracterizate de o perioadă de incubaţie şi de un eveniment deseori spectaculos, care este recunoscut — de obicei ulterior — drept evenimentul care a declanşat revoluţia. O a doua caracteristică este existenţa unor vectori schimbători care, în aproape toate revoluţiile, sunt de natură politică, economică şi tehnologică şi doar parţial de natură militară. În fine, unul dintre cele mai complexe aspecte este faptul că nu toate lucrurile se schimbă în timpul unei faze revoluţionare: multe elemente parcurg transformări majore, în cine are ce viziune în natură ce altele nu se schimbă de loc.

Riscul celor confruntaţi cu un proces revoluţionar constă în incapacitatea de a nu care sunt funcțiile viziunii înainte de a fi prea târziu care elemente se schimbă şi care nu. Experienţa este un instrument care contribuie la adjudecarea victoriei pe parcursul etapelor evoluţiei.

Pe de altă parte, în timpul unei faze revoluţionare, experienţa se poate dovedi nu numai o limitare, ci poate de asemenea să conducă la evaluări incorecte şi periculoase, datorită faptului că se axează mai mult pe conservare decât pe inovare.

Ceea ce a fost validat de experienţă pe timpul revoluţiilor trecute poate să nu mai fie valabil. De aceea, este esenţial să se acţioneze în mod curajos, prin asumarea riscurilor în faţa unor circumstanţe care se schimbă rapid. Atunci când o revoluţie implică mediul de securitate, viaţa devine foarte complicată şi dificilă.

Modificarea rapidă a percepţiei privind riscurile, redefinirea punctelor de referinţă binecunoscute, producerea de noi strategii coerente în cadrul guvernelor şi asigurarea răspunsului corespunzător la ameninţările de orice natură reprezintă tot atâtea sarcini dificile pentru guverne sau organizaţii.

Chiar şi cele mai complexe sau comprehensive organizaţii vor trebui să se lupte pentru a putea evita opţiunile eronate şi supraîncărcarea cu detalii. Vectorii de schimbare În prezent trăim într-una dintre aceste perioade revoluţionare, iniţiată după atacurile teroriste comise împotriva Statelor Unite la 11 septembrie, un act care va rămâne cunoscut în istorie şi în memoria noastră colectivă drept evenimentul care a declanşat şi a caracterizat noua revoluţie.

La aceste cauze poate fi de asemenea adăugată pierderea suveranităţii, care se dezvoltă în două direcţii: prima direcţie, pozitivă, tinde să modifice structura suverană a statelor, reducându-le puterea şi influenţa prin deplasarea către agregări supra-naţionale mai extinse şi diferenţiate; a doua direcţie, negativă, este spre o guvernare rea: diminuarea abilităţii statelor de a gestiona viaţa cetăţenilor lor sau a relaţiilor inter-state, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Urmărește-ne pe

Acest fapt poate conduce — în cel mai rău caz — la apariţia organizaţiilor criminale, care posedă capacitatea de a destabiliza situaţia prin utilizarea violenţei, ale cărei efecte sunt binecunoscute: conflicte etnice, sociale şi religioase, terorism şi proliferarea armelor de distrugere în masă. Nucleul faţă în faţă cu periferia Toţi aceşti factori tind să consolideze un nucleu integrat de naţiuni avansate care este globalizat şi are acces la tehnologii, marginalizând în continuare o periferie decuplată, formată din state sărace şi uneori fragile ai căror cetăţeni au din ce în ce mai puţine oportunităţi.

În contrast, segmentul decuplat include părţi ale Balcanilor şi Asiei, Coreea de Nord, o mare suprafaţă a Africii cu excepţia, de exemplu, a Africii de Sud şi centrul şi vestul Americii de Sud. O analiză atentă demonstrează că instabilitatea şi crizele prezente şi viitoare tind să se hipermetropie conform tabelului în centura care conţine zonele de contact între aceste entităţi contrastante din punct de vedere geo-politic.

• Sisteme de viziune artificială
• Nașterea naturală și vederea slabă

Această centură trece prin Europa şi Asia, în unele porţiuni atingând zone foarte apropiate de Marea Mediterană şi teritoriul UE. De asemenea, aceasta mărgineşte zone care sunt importante din punct de vedere strategic, datorită prezenţei rezervelor de petrol şi, în special în regiunea Pacificului, a liniilor vitale de comunicaţii pentru comerţul maritim mondial. În plus, în actuala perioadă de minime confruntări militare între state, în comparaţie cu războiul şi pacea din timpul secolului trecut, opiniile publice tind să considere că riscurile şi insecuritatea cine are ce viziune în natură mult mai mari decât în timpul confruntării nucleare din perioada Războiului Rece.

Viziunea romantică asupra Naturii și Omului | peterlengyel

Abordarea holistică Pentru a face faţă acestei revoluţii din mediul de securitate, este nevoie de o schimbare revoluţionară în abordarea conceptului fundamental de securitate: aceasta este prima provocare majoră a transformării care solicită un răspuns.

Pentru a face faţă globalizării securităţii şi vectorilor care generează revoluţii, trebuie să acţionăm într-o manieră integrată şi holistică.

La nivel conceptual, trebuie, în primul rând, să fim conştienţi de ponderea redusă a statelor luate în mod individual atunci când abordăm aspectele securităţii şi cele ale rolului crescând al organizaţiilor internaţionale precum ONU, NATO, UE şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Cine are ce viziune în natură.

Trebuie să fim de asemenea conştienţi de faptul că rolul multor altor actori, cum ar fi organizaţiile ne-guvernamentale şi corporaţiile, va creşte. În plus, în ceea ce priveşte tipologia noilor riscuri şi ameninţări, trebuie să înţelegem că, de fapt, conceptul de securitate implică din ce în ce mai mult o lume fără graniţe, în care securitatea internă şi cea externă nu mai sunt separate.

peisaj, Chiemsee, lac, apă, natură, bavaria, munţi, albastru, nori, îndepărtat, viziune

O nouă abordare holistică şi integrată care să asigure sinergia capabilităţilor, metodologiilor şi instrumentelor trebuie să aibă ca fundament multilateralismul şi un continuum intern-extern. Pentru a face faţă acestei revoluţii, trebuie să implementăm strategii mai pro-active bazate pe stabilizarea multinaţională şi multi-disciplinară pornind de la nucleu către periferia decuplată.

Această strategie va trebui să se bazeze pe asigurarea unei game cât mai largi posibile de opţiuni în privinţa instrumentelor şi pe sinergia dintre aspectele politice, diplomatice şi socio-economice ale bunei guvernări, sprijinite, acolo şi atunci când este necesar, de o componentă militară.

Această strategie necesită un angajament şi un efort colectiv al comunităţii internaţionale.

Misiune, Viziune, Valori

Chiar şi Statele Unite, punctul de referinţă al stabilităţii şi securităţii la nivel global, sunt perfect conştiente că nu pot acţiona singure. Tendinţa ţărilor occidentale de a utiliza structurile multinaţionale de securitate — NATO şi UE — pentru a face faţă noilor riscuri globale, având ca rezultat pierderea suveranităţii, este esenţială pentru ca aceste structuri să evolueze şi să se structureze pentru a permite o abordare din ce în ce mai globală.

Dimpotrivă, acţiunile vor fi determinate de situaţii cine are ce viziune în natură particulare şi de consensul politic.

Alianţa va trebui să: acorde mai multă atenţie oportunităţilor ce decurg din Articolul 4 al Tratatului Nord Atlantic care face din NATO un forum de consultări cu alţi actori; optimizeze procesele decizionale şi să creeze cele mai eficiente mecanisme pentru a spori gradul de disponibilitate al forţelor, în conformitate cu transformarea şi conceptul gradului de utilizare [a forţelor]; regândească structurile parteneriatelor pentru a le face mai sinergetice şi globale; aprofundeze cooperarea cu ţările asiatice şi cele din regiunea Pacificului, nu pentru a le face să devină actori globali în viitor, ci pentru a le determina să ia în considerare posibile intervenţii în vederea sprijinirii intereselor colective de securitate ale ţărilor membre, interacţionând, dacă şi atunci când este necesar, în cadrul unor coaliţii largi.

Aşa cum NATO reprezintă forma fizică de materializare în plan politico-militar a alianţei transatlantice, la rândul ei, UE trebuie să fie pregătită pentru a deveni un actor proeminent în abordarea tranziţiei şi instabilităţii.

Acest lucru este posibil deoarece UE are instrumentele politico-economice necesare şi, prin dezvoltarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare, îşi construieşte propria componentă militară şi de securitate colectivă de gestionare a acestei insecurităţi. Aceasta este calea spre viitorul Europei.

Opzioni di acquisto

Sprijinul politic solid şi consolidarea unei capabilităţi reale pentru dezvoltarea unei politici externe şi comerciale comune trebuie să fie interconectate cu dezvoltarea dimensiunii militare. În plus, la interiorul nucleului, acţionează un alt vector, ale cărui efecte vor produce, cel mai probabil, o nouă accelerare a evoluţiei la nivelul securităţii globale.

1. Tratament proaspăt cu afine
2. Ochelari pinhole pentru corectarea vindecarea vederii ochilor
3. Legumele delicatese.
4. Publicat pe ianuarie 19, de peterlengyel Prin viziunea naturalistică romantică, Omul se vede pe sine și analizează Lumea a cărei parte este: Natura nu mai este privită ca un mecanism ci ca o entitate organică aflată în dezvoltare, evoluție, o entitate capabilă de autoreglare și având o valoare extraordinară în fiecare parte a sa.
5. Homeopatie cu vedere încețoșată

Există o creştere spectaculoasă a unor actori, în mod special în Asia. China şi India vor ajunge şi vor depăşi multe dintre actualele ţări bogate, fapt care va avea consecinţe în privinţa securităţii şi a stabilităţii.

În viitorul apropiat, o mai mare multipolaritate nu va însemna întoarcerea la confruntarea militară. Interacţiunea dintre nucleu şi periferie va reprezenta zona cea mai ridicată de risc.

natură, peisaj, primăvară, câmpuri, viziune, peisaj panoramic, fermă

Pe de altă parte, inter-relaţionările şi contra-ponderile dintre centrele nucleului şi formaţiunile lor de securitate ar myopia and sport influenţa în mod decisiv modul în care vom aborda în viitor riscurile, în special în ceea ce priveşte contra-proliferarea, cu unele crize posibile devenite deja realitate.

Transformarea militară Printre instrumentele la dispoziţie, componenta militară este uneori o opţiune decisivă într-o gamă largă de situaţii, care include diplomaţia preventivă, gestionarea crizelor, misiunile umanitare, de menţinere a păcii şi de impunere a păcii, precum şi operaţiile de stabilizare şi de reconstrucţie cine are ce cine are ce viziune în natură în natură.

Intervenţia militară este esenţială în crizele care s-au agravat, iar în multe alte scenarii — chiar de risc scăzut sau foarte scăzut — forţele militare oferă mediul de securitate de o importanţă crucială pentru un spectru larg de iniţiative, inclusiv cele civile. Este esenţial să înţelegem modul în care revoluţia în situaţia de securitate are un impact revoluţionar similar asupra naturii operaţiilor. Operaţiile curente sunt un bun exemplu. În zilele noastre, operaţiile militare nu se sfârşesc în mod necesar cu înfrângerea forţelor oponente, ci continuă cu fazele de stabilizare şi reconstrucţie.

Descrizione prodotto

În mod tipic, aceste faze de lungă durată, complexe şi dificile vizând abordarea cauzelor destabilizării au o importanţă crucială pentru realizarea obiectivelor politico-strategice. În cursul acestor faze, forţele militare sunt chemate nu numai să asigure şi să menţină un nivel minim de securitate, ci şi să ofere o contribuţie directă şi, deseori, decisivă pe timpul interacţiunii cu populaţia locală, prin modalităţi complexe, pe durata unei crizei.

Atunci când este necesară, folosirea forţei trebuie să fie proporţionată, selectivă, eficientă şi decisivă în scurt timp. Înainte de toate, trebuie să avem capacitatea de a afla rapid şi, dacă este posibil în avans, ce se întâmplă în orice situaţie.

În plus, trebuie să putem monitoriza zonele în care se pot dezvolta riscuri şi crize, pentru a le putea localiza şi preveni înainte de a izbucni, astfel încât să fim capabili să adoptăm toate măsurile necesare în vederea evitării apariţiei unei crize reale. În cazul în care criza se produce, trebuie să putem să izolăm zonele de insurgenţă în loc să aşteptăm să se extindă până ating teritoriile ţărilor noastre.

Atunci când suntem chemaţi să intervenim, este esenţial să avem capacitatea de a face diferenţa între factorii destabilizatori şi de a crea condiţiile în vederea surmontării acestora.

Inamicul aparţine aceleiaşi societăţi pe care trebuie să o stabilizăm, astfel încât conceptele militare clasice trebuie revoluţionate în mod corespunzător. Capabilităţile, metodologiile şi instrumentele de intervenţie trebuie dezvoltate prin introducerea de concepte bazate pe asigurarea producerii efectelor în concordanţă cu obiectivele urmărite.

Acest lucru necesită crearea de arhitecturi bazate pe reţele, care combină senzori, informaţii, decidenţi, operatori, instrumente şi orice ar putea spori şansele de succes ale unei misiuni. Această nouă abordare a conceptului de securitate se numeşte transformare, o revoluţie conceptuală şi inovativă care implică toate sectoarele: organizaţiile, structurile, formarea şi instruirea, capabilităţile, conceptele şi doctrinele privind întrebuinţarea forţelor militare.

Acquista per altri

Dacă mutarea accentului conceptual pe răspunsul la noile provocări se bazează pe sinergia multinaţională şi inter-disciplinară având capacitatea de a obţine efectele politice şi militare dorite, atunci această transformare trebuie să realizeze: interoperabilitatea şi interdisciplinaritatea multinaţională; integrarea la nivelul forţelor întrunite; capabilităţi expediţionare să fie dezvoltate printr-o structură a forţelor care trebuie să fie suplă, flexibilă, modulară, rapid dislocabilă şi sustenabilă chiar la mari distanţe ; supremaţia în domeniul informaţiilor; capabilităţi pentru asigurarea sistemelor bazate pe reţele; asigurarea unei angajări reale şi a capabilităţilor pentru protecţia forţelor; capabilităţi pentru realizarea unei cooperări civili-militari avansate.

În conformitate cu aceste tendinţe, forţele armate italiene îşi accelerează transformarea recent iniţiată, pentru a-şi asigura mijloace pe deplin întrunite, interoperabilitatea cu aliaţii, un înalt grad de utilizare [a forţelor] şi o mare capacitate de dislocare. Scopul urmărit este acela de a continua să contribuim la organizaţiile internaţionale de securitate, punctul de referinţă al ţării noastre, menţinând standardele şi calitatea la nivelul partenerilor noştri europeni, în special în ceea ce priveşte capabilitatea operaţională şi gradul de utilizare [a forţelor], care reprezintă cerinţe prioritare ne-negociabile.