Romanian (Românesc)

Viziune congenitală

viziune congenitală

Netratată, afecţiunea poate avea complicaţii majore, viziune congenitală la hemoragii masive până la tromboflebite şi trombembolism pulmonar. Cauze Sindromul Klippel-Trenaunay este produs de o anomalie congenitală în dezoltarea sistemului venos.

picături de pastile de hipermetropie

În mod normal, fătul dezvoltă în mediul intrauterin un sistem vascular ventral artera şi vena primitivă femurală şi un sistem dorsal şi sciatic.

Începând cu luna a doua de sarcină, sistemul femural continuă să se dezvolte, pe când cel sciatic se atrofiază.

viziune congenitală

În cazul în care sistemul sciatic persistă, iau  naştere  anomaliile venoase laterale responsabile cu sindromul Klippel-Trenaunay. Anomaliile sunt viziune congenitală la membrele inferioare sau mult mai rar la membrele superioare, si mai rar sindromul afectează membrele inferioare bilateral sau membrele superior şi inferior de aceeaşi parte.

Sindromul Klippel-Trenaunay poate fi de trei tipuri, în funcţie de simptomatologie Tipul I — reprezintă o anomalie completă, cu tumoră cutanată laterală şi posterioară. La nivelul tegumentelor, viziune congenitală leziuni difuze care se pot extinde în zona muşchilor şi chiar a oaselor. Vasele hemoroidale sunt afectate, rezultând prezenţa hemoroizilor cu hemoragii rectale recidivante.

viziune congenitală

Creşterea în lungime şi diametru a membrelor este de asemenea posibilă. Tipul II — reprezintă o anomalie venoasă, fără creşterea marcată a volumului mebrelor. Pacienţii acuză greutate la nivelul extremităţilor şi evoluţia este spre insuficienţa venoasă cronică şi embolie pulmonară.

viziune congenitală funcțiile viziunii și metodele de cercetare

Tipul III— reprezintă o formă minoră a bolii, apar varice difuze, pete şi alte leziuni mai puţin invazive. Tratament La început, tratamentul este unul conservator: ciorap elastic pentru compresie, ridicarea membrului inferior, evitarea traumatismelor şi protezarea ortopedică a hipertrofiei membrului.

viziune congenitală

În funcţie de stadiul bolii, există intervenţii chirurgicale specifice complicaţiilor. Rareori, evoluţia nefastă a afecţiunii presupune amputarea membrului. Bolnavii cu acest sindrom au o evoluţie bună, care le permite o activitate socială normală în condiţiile tratamentului corespunzător.

O SPERANȚĂ ÎN PLUS PENTRU COPIII BOLNAVI