Metode de reabilitare a deficienței de vedere, Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere

După gradul de scădere a acuităţii vizuale în raport cu substratul organic, se identifică următoarele tulburări: 1. După gradul leziunii optice şi nivelul utilizării resturilor de vedere: 1.

În funcţie de momentul instalării tulburărilor la nivelul analizatorului vizual, vom avea: 1. Cele mai întâlnite afecţiuni ale analizatorului vizual, care sunt frecvent întâlnite în rândul copiilor din mediul şcolar sunt miopia, hipermetropia, astigmatismul, glaucomul, strabismul, leucomul, anizometria, nistagmusul, cataracta, keratitele, opacifierea cristalinului şi deplasarea cristalinului.

Vom începe cu miopia ce reprezintă un exces de refracţie, care tulbură percepţia la distanţă nu vede bine la distanţă. Imaginea optică a obiectului se formează nu pe ecranul retinian, ci înaintea lui, fiind neclară. Miopul tinde să se apropie de obiect sau să apropie obiectul de ochi ca să-l poată vedea mai clar. Cu cât obiectul este mai depărtat de ochiul miop, cu atât imaginea este mai difuză. În schimb, obiectele apropiate sunt corect percepute.

Abordari terapeutice la copii cu deficiente de vedere.docx

Copilul cu această deficienţă de vedere trebuie ferit de eforturi vizuale şi trebuie să evite în special efortul fizic, deoarece acesta din urmă poate favoriza sau produce dezlipiri de retină, acestea compromiţând funcţia vizuală Preda, Se precizează că miopia apare adesea la vârsta de 10 ani şi apoi 17 creşte.

Deseori această creştere este de jumătate de dioptrie pe an până la vârsta de 20 de ani. În multe cazuri se poate ca miopia să aibă un caracter mai accentuat, deoarece în acea perioadă ochiul este predispus la eforturi ridicate Preda, Cea de-a doua tulburare care se înscrie pe lista tulburărilor de refracţie oculară este hipermetropia.

Această tulburare este întâlnită mult mai frecvent decât miopia, ea fiind întâlnită atât la copii, cât şi la tineri. Preda,pg. Hipermetropia nu trebuie confundată cu prezbiopia, care reprezintă o manifestare fiziologică la persoanele cu vârste între de ani, fiind determinată de pierderea elasticităţii cristalinului.

În cazul acestei tulburări de vedere, hipermetropia, obiectele sunt percepute foarte clar dacă sunt poziţionate la distanţe mari faţă de ochiul uman, în sens opus, la distanţe apropiate acestea sunt percepute ca fiind neclare, difuze. Sunt multe cazuri în care hipermetropia se întâlneşte la vârste foarte mici, cu toate că este întâlnită foarte des la copii de 7 ani. În cazul unei hipermetropii mici se recomandă corectarea optică cu lentile convexe.

Pe lângă aceasta mai există şi hipermetropia mare, care se datorează unei malformaţii metode de reabilitare a deficienței de vedere V. Preda, Gherguţ,pg. Această deficienţă poate lua diferite forme, astigmatism miopic sau astigmatism hipermetropic, foarte rar astigmatism pur.

Corectarea tulburării se face cu ajutorul lentilelor cilindrice, iar în cazul astigmatismelor mai mari, care sunt foarte rare, se corectează cu aplicarea lentilelor de contact Preda, Sub denumirea de glaucom sunt integrate mai multe afecţiuni, degradarea câmpului vizual, hipertonie oculară, alterări papilare, ele fiind grupate în tulburări secundare şi primitive.

Această deficienţă de vedere este o boală evolutivă care duce la orbire.

Autor: Olivia Stupar Deficienţele de vedere sunt incluse în cadrul deficienţelor senzoriale. Prin consecinţele asupra vieţii psihice şi sociale a individului, această categorie de deficienţe are o puternică influenţă asupra calităţii şi specificităţii relaţiilor pe care persoana deficientă le stabileşte cu factorii din mediu, în condiţiile afectării parţiale sau totale a aportului informaţional de la nivelul analizatorului vizual, principalul furnizor de informaţii de la nivelul structurilor cerebrale superioare. Principalii indicatori funcţionali utilizaţi în aprecierea deficienţelor vizuale sunt: acuitatea vizuală desemnează distanţa la care ochiul poate percepe distinct obiectele ; câmpul vizual reprezintă spaţiul pe care îl poate percepe ochiul atunci când priveşte fix un obiect ; sensibilitatea luminoasă capacitatea de a diferenţia anumite intensităţi ale luminii ; sensibilitatea de contrast capacitatea de a distinge diferenţele de intensitate luminoasă dintre excitanţii prezenţi concomitent ; sensibilitatea cromatică reprezintă capacitatea ochiului de a percepe culorile şi de a realiza o vedere colorată si eficienţa vizuală desemnează capacitatea metode de reabilitare a deficienței de vedere prelucrare, integrare şi activare a stimulilor vizuali la nivel central în raport cu anumiţi factori intelectuali, motivaţionali, aptitudinali etc. Este foarte important de ştiut vârsta la care s-a instalat tulburarea vizuală, deoarece acesta reprezintă un indicator al experienţelor vizuale ale persoanei, oferindu-ne astfel indicii despre cum această experienţă poate fi exploatată în acţiuni de recuperare şi educare. De exemplu, copiii care dobândesc cecitatea după vârsta de 4 ani, dispun de un repertoriu de reprezentări vizuale însemnat, iar datele tactil-kinestezice şi cele auditive evocă întotdeaua imagini vizuale corespunzatoare, formate pâna la această vârstă.

Există şi cazuri în care ambii ochi sunt ametropi, dar cu putere de refracţie diferite. Aceste ametropii trebuiesc depistate timpuriu, deoarece ele sunt primordiale în perturbarea consolidării vederii binoculare şi contribuie la apariţia ambliopiilor V. O altă tulburare vizuală care poate apărea la elevi este nistagmusul. Tulburările de vedere pot afecta atât viaţa psihică, corelaţiile sociale ale deficitului, cât şi influenţa aspecte legate de morfo- funcţionalitatea organismului metode de reabilitare a deficienței de vedere.

Un lucru important în cunoaşterea caracteristicilor unui metode de reabilitare a deficienței de vedere cu tulburări de vedere este momentul instalării deficienţei.

Literatura de specialitate consideră faptul că, cu cât vârsta este mai apropiată de cea a copilăriei mici până în 3 anicu atât cantitatea şi totodată calitatea reprezentărilor vizuale sunt mai reduse Rozorea, Dacă se face referire la persoanele cu cecitate, se poate identifica o serie de particularităţi la nivelul mimicii, schimbării expresiei feţei, acestea rezultând din lipsa funcţiei expresive a ochilor.

Lipsa unui control vizual asupra întregului corp poate duce la atitudini deficiente şi la defecte fizice ale unor segmente corporale sau chiar întregului corp Verza, Specialiştii consideră că lipsa acestui control metode de reabilitare a deficienței de vedere corelat cu insuficienţa mişcărilor duc la întârzieri în dezvoltarea fizică generală, dar şi a motricităţii.

În categoria aspectelor fizice care sunt afectate la nivelul întregului corp sau a unor segmente ale acestuia, la copiii cu tulburări vizuale, se regăsesc: umeri căzuţi, aduşi sau ridicaţi, torace îngust, spate plan, cifotic sau rotund, coloană vertebrală cu deviaţii, mers rigid, nesigur sau chiar ezitant. Din cauza însumării activităţii motrice reduse şi deficienţelor în dezvoltarea metode de reabilitare a deficienței de vedere, rezultă tulburările la nivelul sistemului circulator şi cel respirator, astfel respiraţia este superficială şi lipsită de amplitudine Avrămescu, Pe lângă toate acestea la copii cu dificultăţi de vedere, în literatura de specialitatea au fost menţionate anumite caracteristici, precum deformări ale craniului în raport cu văzătorii, o dezvoltare fizică mai puţin armonioasă unele expresii faciale specifice şi disfuncţii hipofizare şi totodată o serie de modificări la nivelul metabolismului apei, dereglări ale metabolismului glucidic Verza, În literatura de specialitate o particularitate a persoanelor cu aceste deficienţe de vedere o reprezintă o serie de manierisme specifice, denumite blindisme.

Pe lângă acestea mai apar şi anumite ticuri care ţin de mimica feţei, încreţirea frunţii şi a buzelor, mişcări stereotipice ale capului, legănatul capului.

1. Metode de reabilitare socială a persoanelor cu deficiențe de vedere
3. Viziunea se restabilește odată cu exercițiul
4. Ce este viziunea sferică
5. Никогда.

La subiecţii cu cecitate, devoltarea fizică şi motrică poate cunoaşte adesea anumite întârzieri, care sunt explicabile prin limitarea libertăţii de mişcare. Deşi copii cu deficit de vedere sunt foarte abili ca şi cei văzători cînd vine vorba să discrimineze dreapta şi stânga în sarcinile în care sunt ei implicaţi, uneori prezintă dificultăţi în a diferenţia stânga şi dreapta celorlalte persoane. Explorarea cu ajutorul analizatorului vizual este unica modalitate prin care o persoană poate recepta mult mai detaliat informaţiile ce provin din mediul extern.

Aceata este primul element important în procesul actului perceptiv, care prin diferite fixaţii ale privirii pe anumite elemente, ce au valoare informaţională ridicată, duce la creionarea unor informaţii despre obiectul perceput.

Свежие записи

Copilul care prezintă tulburări la nivelul analizatorului vizual, este propus la parcurgerea unui program de activităţi care să favorizeze percepţia mediului extern şi a componentelor acestuia, obiecte, imagini respectiv culori Preda, În cazul unui elev ambliop, dificultăţile asupra percepţiei vizuale reprezintă sursa calităţii actelor grafice, în special a activităţii de scris Gherguţ, Ca urmare a afectării scrisului apar anumite dificultăţi în ceea ce priveşte transpunerea structurii grafice, dificultăţi de înţelegere a mesajului, dar şi apariţia unor fenomene deslexico-grafice evideanţiate prin omisiuni, confuzii sau inversiuni.

Reprezentările la copii deficiţi de vedere sunt incomplete, metode de reabilitare a deficienței de vedere deseori pe unul sau două elemente ce sunt desprinse dintr-o serie de elemente confuze aflate în ceaţă Nacev, Copilul cu deficienţe vizuale va suporta o dificultate în ceea ce priveşte deplasarea sau orientarea, iar în cazul mişcărilor şi comportamentului normal, acestea sunt greu de asimilat, deoarece ei nu au capacitatea de a vizualiza aceste aspecte şi nu pot să le copie de la un adult.

În ceea ce priveşte reprezentările spaţiale ale acestor indivizi, ele sunt de obicei sărace în informaţie şi incomplete, deseori eronate.

• Corectarea miopiei viziunii ochilor
• Так начал обретать форму второй план.
• Электронная почта соединила безопасность обычной почты со скоростью телефонной связи.
• Затем взял бутылку оливкового масла и прямо из горлышка отпил несколько глотков.
• Abordari terapeutice la copii cu deficiente de cubicsuite.ro
• Беккер остановился, недоумевая, откуда им известно его имя.
• Suspectate de fibroame
• Operație pentru restabilirea vederii cum se face

Pentru copii cu cecitate, dar şi cu alte deficienţe de vedere au fost identificate trei tipuri de spaţii: spaţiul apropiat localizat la nivelul întinderi de mânăspaţiul mijlociu care ţine până la întinderea unui baston şi spaţiul îndepărtat care este localizat la deplasarea şi mişcarea amplă Verza, S-a constatat faptul că, o persoană cu cecitate nu este împiedicată de către tulburarea sa pentru a avea reprezentări.

Însă aceste reprezentări se formează pe baza experienţelor senzoriale rămase încă valide, ce conduc la o 21 construcţie specifică metode de reabilitare a deficienței de vedere acestora. Subiecţii în această stare sunt nevoiţi să îşi conceapă hărţi mentale, în care obiectele şi elementele mediului sunt percepute din punctul lor de vedere propriu, ele luând o semnificaţie proprie şi unică.

Deseori reprezentările sunt în strânsă legătură cu diagnosticul dat. De acea se pare că la copii cu diferite grade de ambliopie aceste reprezentări vizuale sunt deformate sub aspectul formei, mărimii, a culorii, a dimensiunilor, dar sunt şi definite a fi incomplete, incorecte, lipsite de esenţialitate. În privinţa gândirii şi limbajului, atât la subiecţii cu tulburări uşoare de vedere, cât şi la cei cu cecitate, se pot dezvolta corespunzător vârstei. Gândirea acestora are mari şanse de a se dezvolta până la cel mai înalt nivel al normalităţii, chiar dacă la începutul vieţii apar dificultăţi.

Cu toate acestea şi gândirea prezintă anumite particularităţi determinate de momentul instalării tulburării. Aceste particularităţi ţin în special de dificultăţi metode de reabilitare a deficienței de vedere nivelul selecţionării elementelor principale din informaţiile primite, fapt care determină efectuarea foarte greoaie a operaţiilor de gândire, în special a comparaţiilor şi generalizărilor.

Această particularitate ne oferă calea de legătură între tabloul metode de reabilitare a deficienței de vedere a unui deficit de vedere cu cel al unui deficit intelectual, acestea fiind aproape similare, în condiţiile în care procesul instructiv-educativ se realizează, respectând condiţiile de evoluţie normale în plan intelectual Gherguţ, Deoarece funcţiile analizatorului vizual sunt reduse, rămâne de datoria celorlalţi analizatori, auditiv şi tactil-kinestezic, să îndeplinească anumite funcţii pentru ca subiectul să îşi restaureze schemele de recunoaştere.

Pierderea vederii încă din naştere sau pe parcursul vieţii daorită unui accident are implicaţii atât funcţionale, cât şi psihologice profunde. Aceştia au diminuate experienţele educaţionale, oportunităţile de angajare, dar şi relaţiile interpersonale. Mulți copii sunt în imposibilitatea de a atinge același nivel de competență într-un interval de timp similar cu 22 colegii lor dacă au aceste probleme de vedere.

Cercetare - acţiune de tip participativ punct de vedere practic, doar existenţa nu sunt prinse în nici un fel de program de abilitare şi reabilitare sau integrare socială nu mai beneficiază de aceleaşi metode de intervenţie, abilitare şi reabilitare. Am discutat cu Tatiana Ghidirimschi, directoarea Centrului Low Vision, creat în pentru a ajuta persoanele cu dizabilități de vedere despre nevoile acestora, problemele cu care se confruntă, dar și posibilele soluții pentru ca viața acestor persoane să devină mai ușoară în societatea noastră. Cum credeți, care este percepția generală a societății despre persoanele cu. Asistenţa socială a persoanelor cu handicap mintal presupune două direcţii mari de abordare.

Timpul de rezolvarea a unor sarcini ce implică atât memoria, cât şi creativitatea, trebuie mărit pentru ca elevii cu tulburări de vedere să le realizeze corect. În ceea ce priveşte atenţia, se pare că aceasta este mai mult îndreptată în direcţii diferite sau este focalizată pe o anumită direcţie, în funcţie de intensitatea stimulilor. Caracteristic acestor persoane, fie ele cu tulburări de vedere severe, sau moderate, este dezvoltarea simţului tactil-kinestezic.

Specific acestor copii apare anxietatea, un grad ridicat de agitaţie, un permanent negativism, iar în stadiul avansat refuzarea activităţilor şcolare.

Studiile au arătat că în unele cazuri de deficienţe vizuale, evaluând conceptul de sine se poate observa apariţia emotivităţii, a agresivităţii, dar şi a instabilităţii metode de reabilitare a deficienței de vedere şi a reacţiei de apărare. Stima de sine este componenta complexă a Eului ce se bazează pe sentimentul intern al propriei valori, corelat cu concepţia despre sine, încredere în forţele proprii, convingerea persoanei că merită să fie fericit Vînătoru, Încă din pubertate, cei Viziunea lui Jonathan Barnes mulţi tineri încep să facă o evaluare amănunţită a propriei persoane, comparând nu numai părţi ale corpuluidar şi propriile abilităţi motrice, intelectuale, talentele şi pentru un test ocular ce este necesar sociale, combina tabelul pentru vizualizare cele a egalilor săi.

Stima de sine este un element cheie pentru personalitatea unui individ.

Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere | cubicsuite.ro

Ea face referire la evaluarea propriului sine, de fapt, a ceea ce simţim noi în orice moment despre noi înşine. Nivelul stimei de sine are un puternic impact asupra activităţilor indivizilor, astfel încât mecanismul circularităţii cauzale funcţionează pregnant: cei cu o înaltă apreciere de sine au o mai mare încredere în sine, 23 se mobilizează şi reuşesc cu succes toate activităţile, însă de partea cealaltă cei cu nivel scăzut sporesc riscul insucceselor, determinând o viziune mai negativă asupra propriei persoane.

În lucrările de specialitate relaţiile dintre conceptul de stimă de sine şi tulburări de vedere au fost domenii ce au iscat multe controverse. S-a ajuns la anumite concluzii care susţin faptul că evaluarea conceptului de sine la tinerii cu deficienţe de vedere are două extreme: fie tinerii cu această tulburare au o stimă de sine foarte scăzută, fie foarte supraevaluată, în comparaţie cu persoanele fără dizabilităţi de vedere.

Se punctează şi faptul că tulburările de vedere ar putea fi cauza sentimentului de incapacitate şi de inferioritate, care se reflectă în lipsa de acceptare socială, în rezultatele şcolare, dar şi în relaţiile cu familia. Abordări terapeutice în recuperarea copilului cu deficiențe de vedere 2.

(DOC) Perceptia persoanelor cu deficiente de vedere | Filip Guttman - cubicsuite.ro

Definiţii şi terminologie — abordări terapeutice Învăţarea reprezintă munca intelectuală şi fízică care se desfăşoară în mod sistematic de către elevi, în vederea însuşirii unor conţinuturi, deprinderiîn vederea formării unor abilităţi necesare dezvoltării continue a personalităţii copilului.

Pentru copii cu deficienţe învăţarea se poate realiza cu ajutorul anumitor strategii şi metode care vin în sprijinul procesului de educare. Din sfera acestor miopie 2 5 operație de învăţare face parte şi terapia ocupaţională.

Atunci când auzim sintagma- terapie ocupaţională — ne gândim la o formă de recuperare folosindu-se arta muncii, însă de fapt această noţiune reprezintă o modalitate de a ajuta oamenii, fie ei cu sau fără dizabilităţi, care are la bază mai multe strategii şi metode de învăţare.

Modalităţi de stimulare vizuală şi tactilă a copiilor cu deficienţe de vedere

Acest tip de terapie ajută persoanele cu dizabilităţi să îşi consolideze capacitatea de a învăţa prin implicarea în activităţi care să le dezvolte capacitatea de procesare, concentrare şi abilităţile de memorare. Deoarece se utilizează o varietate de materiale şi metode de învăţare, această terapie permite participarea la diferite activităţi şi dobândirea anumitor competenţe.

Această terapie este rezultatul contopirii unor informaţii din sfera anatomiei, fiziologiei, pedagogiei, sociologiei, psihologiei, antropologiei, cunoştinţe care provin din arii ce studiază comportamentul uman. Pentru a putea vorbi de terapia ocupaţională trebuie mai întâi de toate să ştim şi cu ce alţi termeni de specialitate se aseamănă sau are legătură. Aşadar se poate vedea o strânsă legătură între terapie şi noţiunea de recuperare. Cu alte cuvinte putem spune că recuperarea semnifică procesul de refacere în urma unui accident sau a unei boli şi etapele parcurse de către individul devenit invalid spre a putea duce o viaţă pe cât se poate de normală.

Metode de reabilitare socială a persoanelor cu deficiențe de vedere

Actul de recuperare a persoanelor cu deficienţe de vedere implică unele particularităţi, dintre care se enumară: recuperarea trebuie stabilită cât de repede posibil, chiar din primele zile de când boala s-a stabilit sau din primele luni de viaţă, deoarece s-a constatat că o dată cu trecerea timpului şansele scad, timpul fiind uneori limitat. O altă particularitate face referire la însăşi deficienţa, care apare în multe din cazuri la vârstă tânără, fapt ce ridică o serie de probleme 25 economice foarte importante.

De asemenea, în procesul de recuperare o importantă contribuţie pentru cei care au fost diagnosticaţi cu deficienţe de vedere, o au persoanele care au depistat deficitul optic. Plecând de la convingerea că o vedere bună este condiţia esenţială în asigurarea unui progres în actul de învăţare, sau în a debuta pe plan profesional şi pentru a exercita o muncă cu progrese eficiente, credem că nimic nu trebuie plăsmuit când avem drept scop principal ameliorarea funcţiilor vizuale.

Recuperarea este o activitate pluridisciplinară care conţine trei etape majore pe care individul trebuie să le parcurgă: etapa medicală, cea educativ-profesională şi etapa socială Neveanu, Aceste trei etape nu sunt indispensabile pentru fiecare deficienţă, ele se individualizează în conformitate cu particularităţile socio-profesionale şi medicale ale fiecăruia. Corespunzător acestor etape ale procesului de recuperare se evidenţiază trei grupe de mijloace de acţiuni recuperatorii: cele medicale şi biologice, grupa celor sociale, apoi cele vocaţional-profesionale.

Aceste acţiuni nu sunt nici ele obligatorii pentru fiecare deficienţă, deoarece se procedează strict individualizat.

Pentru persoanele tinere se folosesc deseori activităţi medicale, iar pentru cele de vârste înaintate se primează acţiunile medico-sociale.

Ergoterapia şi terapia ocupaţională Terapia ocupaţională împreună cu ergoterapia sunt metode de recuperare care împreună cu kinetoterapia, masoterapia, logopedia, fac parte din cadrul amplu al precesului de recuperare. Întregul ansamblu al domeniilor subsumate terapiei ocupaţionale, care include, la rândul lui, metode şi procedee specifice, contribuie în final la realizarea unor obiective comune, care se referă la adaptarea, recuperarea şi integrarea profesională a bolnavilor şi persoanelor cu handicap.