Medicina tradițională îmbunătățind vederea

Medicina alternativă și complementară[ modificare modificare sursă ] Termenul de Medicină alternativă este atribuit metodelor de tratament care se bazează pe o tradiție empirică, fără baze științifice experimentale. Cuprinde mai multe domenii, din care cele mai cunoscute sunt: Acupunctură : metodă de tratament tradițională chineză constând în înțeparea cu ace în anumite puncte ale corpului, considerate a fi în legătură cu organul lezat.

Homeopatie : se administrează bolnavului doze infinitezimale dintr-o substanță care - în doze mari - provoacă aceleași simptome ca ale bolnavului de tratat, după principiul similia similibus curantur Christian Hahnemann. Chiropraxie și Osteopatie : tratamente prin manipularea întregului corp atât a aparatului locomotor cât și a organelor interne; considerată până nu de mult o ramură a medicinei alternative.

Meniu de navigare

Reflexologie : tehnică de tratament asociind masajele cu presiuni exercitate asupra anumitor puncte ale corpului. Sofrologie : metodă ce are scop diminuarea senzațiilor dureroase sau de indispoziție psihică prin tehnici de relaxare până în starea de hipnoză.

• Miopie în tinerețe
• Strategie Sanatate Mentala » Secțiunea: Forum medical
• Îmbunătățiți vederea după 55 de ani
• Medicina mentala

Medicina tradițională îmbunătățind vederea și articolul Învățământul medical în România Studiul medicinei - admis numai după absolvirea unei școli medii liceu - are loc în facultățile de medicină ale universităților pe o durată în medie de 6 ani.

La sfârșitul studiului se acordă un grad de calificare profesională medic și dreptul la liberă practică a medicinei, după criterii diferite de la țară la țară. În multe universități, absolvenții facultăților de medicină prestează la încheierea studiilor Jurământul lui Hippocrate. Specializarea într-o anumită disciplină se obține prin pregătire postuniversitară de specialitate numită rezidențiat în Româniacare include instruire practică în clinici și laboratoare precum și instruire teoretică prin cursuri organizate.

Obținerea specialității este condiționată de medicina tradițională îmbunătățind vederea unui examen final la sfârșitul perioadei de specializare, numit examen de intrare în specialitate.

Durata specializării este cuprinsă între 3 și 6 ani, în funcție de specialitatea medicală. În cele mai multe țări, medicina tradițională îmbunătățind vederea tradițională îmbunătățind vederea este organizată și controlată de asociații profesionale corespunzătoare Colegiului Medicilor din România și recunoscută de organele de stat. Instituțiile unde se practică medicina[ modificare modificare sursă ] Medicina se exercită în cabinete de consultațiidispensarepoliclinicispitale și sanatorii.

Cercetarea științifică în domeniul medicinei are loc în clinici și laboratoare universitare și în institute de cercetare. Organizarea sanitară și a asistenței medicale a populației[ modificare modificare sursă ] Aceasta este o activitate de interes public și cade în sarcina organelor de stat de exemplu, Ministerul Sănătății din România în colaborare cu asociațiile profesionale Colegiul Medicilor.

Examinarea unei fete bolnave, pictură de Jan SteinMauritshuis, Haga Vezi și articolele: Istoria medicineiIstoria medicinei în România Încercările de a vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea.

Medicina tradițională îmbunătățind vederea

Bolile grave reprezentau, ca totdeauna, o problemă serioasă, remedii eficace însă nu existau. Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea forțelor supranaturale. Pentru vindecare se invocau aceste forțe și se făceau sacrificii, se improvizau dansuri, se foloseau formule oculte sau talismane.

Eficiente erau îngrijirea rănilor, repunerea luxațiilor sau fixarea fracturilor, procedee folosite deja în Epoca de piatră. Medicina în perioada greco-romană[ modificare modificare sursă ] La vechii greci, la început, zeul artei medicale era Apollo.

Mai târziu zeul medicilor a devenit Esculap.

Începând din secolul al VI-lea a. În culegerea sa de studii Corpus Hippocraticum nu se mai întâlnesc remedii supranaturale, practicile recomandate sunt rezultatul observațiilor empirice.

Articole interesante despre călătorii în întreaga lume

În epoca elenistică secolul al III-lea a. Odată cu ascensiunea Imperiului Roman centrul de greutate se mută la Roma.

1. Vezi mai multe articole din categoria stiinta-sanatate Această descoperire este cu atât mai importantă cu cât numărul pacienţilor suferind de degenerare maculară se va tripla pe plan mondial în următorii 25 de ani, din cauza fenomenului de îmbătrânire a populaţiei.
2. Şofranul, un posibil remediu împotriva orbirii
3. ArticoleSuperalimente Astazi vom vorbi despre plante medicinale si proprietatile care le fac superalimente.

Galenus din Pergamon - grec de origine - dezvoltă teoria umorilor și descrie cele patru manifestări cardinale ale inflamației: roșeață, căldură, umflătură și durere rubor, calor, tumor, dolorvalabile și în zilele noastre. Trei intervenții chirurgicale: hemoroizi, polipi nazali, cataractă. După un manuscris al Școlii din Salerno, sec. British Museum, Londra.

Medicina în evul mediu[ modificare modificare sursă ] Paracelsus - Portret de Quentin MetsysMusée du Louvre, Paris În această epocă știința a cunoscut o fază de stagnare, interpretarea scolastică medicina tradițională îmbunătățind vederea textelor luând locul observației.

Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut și un efect pozitiv. Cunoscători ai textelor grecești dar și ai celor persane, au propagat în Europa vechile învățăminte ale culturii antice. Al-Razi secolul al X-lea p.

Un moment important l-a reprezentat înființarea la începutul secolului al XI-lea, de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituții de învățământ medical la Salerno în Italia Școala de la Salerno. Medicina în perioada Renașterii [ modificare modificare sursă ] Se exprimă primele critici asupra concepției lui Galenus și ale școlii arabe, considerate până atunci intangibile, și se medicina tradițională îmbunătățind vederea învățătura lui Hippocrate.

Preocupările se îndreaptă în special în direcția anatomiei și în apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica Cu privire la construcția corpului omenescmoment crucial în istoria medicinei. Tot din această perioadă trebuiesc menționate lucrările lui Girolamo Fracastoro -în Italia, cu privire la bolile contagioase descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicusși ale lui Philippus Aureolus Paracelsus -medic și alchimist în Elveția, asupra substanțelor cu acțiune vindecătoare.

Plante medicinale considerate superalimente

A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei, considerată până atunci o meserie și nu o artă, lăsată la dispoziția bărbierilor. Începuturile medicinei medicina tradițională îmbunătățind vederea modificare modificare sursă ] În apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the Hearth and the Blood, în care arată că inima funcționează ca o pompă care asigură circulația neîntreruptă a sângelui.

Marcello Malpighi - de la Universitatea din Bologna Italia descoperă capilarele sanguine, în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis - vasele de la baza creierului. Thomas Sydenham -medic englez, face descrieri clinice amănunțite ale malariei, recunoaște deosebirea dintre scarlatină și pojar și face observații epidemiologice. În anul a fost introdusă Chinina în tratamentul malarieiprima substanță cu adevărat eficace în tratarea bolilor.

În medicul englez Edward Jenner - ]] introduce metoda vaccinării anti-variolice. Medicina în secolul al XIX-lea[ modificare modificare sursă ] Numeroase descoperiri au condus medicina tradițională îmbunătățind vederea progrese importante în diagnosticul și tratamentul bolilor precum și în dezvoltarea intervențiilor chirurgicale. În jurul anuluiîn Franța, René Laennec - introduce stetoscopul, până astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală.

Lucrările lui Marie Bichat -în Franța, asupra țesuturilor pun bazele histologiei, în timp ce germanul Rudolf Virchow -în Berlin Germania studiază substraturile anatomo-patologice ale bolilor și emite cunoscuta teorie a patologiei celulare. Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur - și ale lui Robert Koch - contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emil von Behring - și Ilia Mecinicov - pun bazele Imunologiei.

Pornind de la aceste descoperiri, obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis - introduce Asepsia iar Joseph Lister -în Anglia folosește pentru prima refacerea vederii cu patch-uri oculare fenolul ca substanță antiseptică. Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard - asupra funcționării glandei tiroide, ficatului și asupra sistemului nervos vegetativ și ale lui Ivan Petrovici Pavlov -în Medicina tradițională îmbunătățind vederea, cu privire la reflexele condiționate.

Medicina tradițională îmbunătățind vederea Turism medical în Thailanda - cubicsuite.ro

Spaniolul Santiago Ramon y Cajal - a contribuit la cunoașterea structurii sistemului nervos. Wilhelm Röntgenîn Germania, - descoperă în razele X și le aplică în investigarea organelor interne. Introducerea narcozei cu eter în America în de medicina tradițională îmbunătățind vederea americanul William Thomas Morton îna anesteziei locale cu cocaină în de austriacul Christian Medicina tradițională îmbunătățind vederea și rahianesteziei în de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei.

Medicina în secolul al XX-lea și în prezent[ modificare modificare sursă ] Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecțioase prin vaccinări în masă, introducerea antibioticelor, prin măsuri sanitare și îmbunătățirea condițiilor de viață. Tratamentul medicamentos specific cu substanțe chimice al bolilor infecțioase a început în Germania cu lucrările lui Paul Erlich - În Gerhard Domagk - descoperă sulfamidele iar în în Anglia Alexander Fleming - constată acțiunea bacteriostatică a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey - extrage Penicillina în formă pură, inițiindu-se astfel era antibioticelor.

Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii, descoperindu-se modul de transmitere a caracterelor, structura cromozomilor și rolul genelor precum și structura chimică a acidului dezoxiribonucleic ADNsuportul fizic al informației genetice. După ce medicina tradițională îmbunătățind vederea cunoșteau deja anticorpii serici ca factori esențiali în mecanismele de apărare ale organismului, în a doua jumătate a secolului al XX-lea se pune în evidență rolul diverselor limfocite în imunitatea celulară și producerea de anticorpi.

La începutul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce în medicină termenul de alergie. Studiul științific al bolilor alergice, început de Pirquet, va continua medicina tradițională îmbunătățind vederea decursul secolului XX, odată cu creșterea prevalenței bolilor alergice în populație, ducând la dezvoltarea unui nou domeniu al medicinei, numit astăzi Alergologie și imunologie clinică.

În domeniul chirurgiei, transplantele de organe în chirurgul sud-african Christian Barnard efectuează primul transplant de inimă dau speranțe de supraviețuire medicina tradițională îmbunătățind vederea bolnavi altfel incurabili.

După ce Charles Sherrington - efectuase studii fundamentale asupra funcționării sistemului nervos, canadianul Wilder Penfield - cercetează funcțiile scoarței cerebrale prin stimulări medicina tradițională îmbunătățind vederea ale suprafeței creierului în timpul unor intervenții acupunctura poate restabili vederea. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing - și Walter Dandy - Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia, cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker, operațiile by-pass în obstrucțiile coronariene, operații în afecțiuni valvulare, medicamentele beta-blocante, dar și prin cunoașterea și adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol.

Cancerul rămâne mai departe o problemă dificilă, dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme, ca leucemia și altele. Din toate aceste progrese rezultă însă și o serie de probleme de etică medicală, cele mai multe controversate. Avem dreptul să prelungim suferința unui bolnav incurabil când el își dorește un sfârșit cu ajutor medical moartea asistată sau să menținem într-o stare de viață vegetativă cu ajutorul aparatelor un bolnav cu excluderea funcțională a scoarței cerebrale sindrom apallic?

Este morală întreruperea sarcinii la cerere, sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului? Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase?

Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a țesuturilor recoltate de la embrioni umani? La niciuna din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu șanse reale de a fi unanim acceptat.